Furia și frustrarea la copii sunt emoții firești, care apar atunci când lucrurile nu ies așa cum își doresc, când trebuie să aștepte, când li se spune „nu” sau când nu reușesc să exprime ceea ce simt.
Pentru copil, aceste emoții pot fi foarte intense. Uneori apar plânsul, țipetele, refuzul sau gesturile impulsive, mai ales atunci când cel mic nu are încă suficiente cuvinte pentru a explica ce îl deranjează.
Rolul adultului nu este să elimine furia, ci să îl ajute pe copil să o recunoască, să o numească și să descopere treptat modalități potrivite de a se liniști.
De ce apar furia și frustrarea la copii?
Furia și frustrarea la copii apar frecvent atunci când cel mic își dorește ceva și nu poate obține imediat, când nu reușește să facă un lucru sau când simte că nu este înțeles.
La vârste mici, controlul emoțiilor este încă în formare. Copilul poate trăi foarte intens o situație care pentru adult pare minoră: o jucărie care nu funcționează, un turn care se dărâmă, oprirea unui joc sau faptul că trebuie să aștepte.
Printre situațiile care pot declanșa furia și frustrarea se numără:
- oboseala;
- foamea;
- schimbarea rutinei;
- dificultatea de a exprima în cuvinte ceea ce simte;
- reguli sau limite pe care nu le înțelege;
- pierderea unui joc;
- o activitate prea dificilă;
- comparațiile cu alți copii;
- dorința de a face singur ceva ce încă nu reușește.
Este important să înțelegem că furia și frustrarea la copii nu sunt semne că cel mic este „rău” sau neascultător. De multe ori, comportamentul este modul lui de a arăta că emoția este prea puternică pentru a o gestiona singur.
Adultul îl poate ajuta mai întâi să pună în cuvinte ceea ce trăiește: „Văd că ești foarte supărat pentru că nu ți-a ieșit” sau „Înțeleg că ai fi vrut să mai continui jocul”.
În timp, copilul poate învăța să recunoască mai repede ce simte și să găsească modalități mai potrivite de a exprima emoția.
Cum îl ajutăm pe copil să se liniștească atunci când este furios?
Atunci când copilul este foarte furios, explicațiile lungi nu sunt de obicei cele mai utile. Mai întâi are nevoie să se simtă în siguranță și să își recapete treptat calmul.
Pentru furia și frustrarea la copii, adultul poate încerca câteva lucruri simple:
- să vorbească pe un ton calm;
- să numească emoția: „Văd că ești foarte supărat”;
- să rămână aproape, fără să insiste cu întrebări;
- să ofere timp pentru liniștire;
- să propună respirații lente;
- să ofere o activitate liniștită, cum ar fi desenul sau răsfoirea unei cărți;
- să evite certarea copilului chiar în momentul de maximă furie;
- să discute despre ce s-a întâmplat abia după ce copilul s-a liniștit.
Uneori, este suficient ca adultul să spună: „Sunt aici. Vorbim când te simți pregătit.”
În cazul furiei și frustrării la copii, scopul nu este ca emoția să dispară imediat, ci ca cel mic să învețe treptat că poate trece printr-un moment greu fără să fie singur.
După ce s-a liniștit, putem vorbi simplu despre ce s-a întâmplat și despre ce ar putea încerca data viitoare. Astfel, copilul începe să lege emoția de cuvinte și de soluții concrete.
Ce activități îi pot ajuta pe copii să înțeleagă furia și frustrarea?
Copiii învață mai ușor despre emoții atunci când pot vorbi despre ele prin joc, desen sau povești. Activitățile simple îi ajută să recunoască ceea ce simt și să găsească modalități potrivite de exprimare.
Pentru furia și frustrarea la copii, putem folosi activități precum:
- desenarea unei fețe furioase și a uneia calme;
- alegerea unor culori pentru diferite emoții;
- jocuri de rol cu păpuși sau figurine;
- povești despre personaje care se supără și găsesc soluții;
- exerciții simple de respirație;
- modelaj cu plastilină;
- un „borcan al calmului”;
- jocuri de tip „Ce ai putea face dacă…?”;
- identificarea locului din corp unde copilul simte furia;
- inventarea unor soluții pentru situații frustrante.
De exemplu, putem întreba: „Ce ar putea face ursulețul dacă turnul lui s-a dărâmat?” sau „Cum s-ar putea liniști personajul dacă trebuie să aștepte?”.
Astfel, copilul discută despre situații dificile fără să se simtă criticat.
Pentru furia și frustrarea la copii, poveștile pot fi deosebit de utile, deoarece copilul poate observa emoția din exterior și poate descoperi treptat că există mai multe moduri de a reacționa.
Cu repetiție și răbdare, aceste activități pot deveni instrumente pe care copilul le folosește singur atunci când întâlnește situații frustrante.
Puterea exemplului în familie: Copiii copiază comportamentul adulților. Dacă un părinte își pierde cumpătul, copilul va învăța că furia se gestionează prin agresivitate. Abordarea corectă presupune verbalizarea calmă a propriilor trăiri în fața copilului. Strategiile complete de modelare pot fi analizate în ghidul dedicat Cultivării inteligenței emoționale a copiilor pe site-ul oficial UNICEF România.
Descoperă și activități despre gestionarea furiei și frustrării la copii din colecția Little Dream Tales.
